Impas || Park Jimin

Capitolul 13

Jimin și Hee Young stăteau pe canapea, tăcând. Namjoon era în picioare privind la cei doi, nervos.

-Care a fost cu ideea? Întreabă acesta.

-EL!

-EA!

-Voi gândiți măcar? Jimin tu poți să pleci, de fapt. Ea e cea care a greșit.

Jimin se ridică, dar după ce face câțiva pași și îi vede fața tristă a fetei, se răzgândește. În fond era și vina lui, el a luat-o afară. Se întoarce și se așează pe canapea lângă ea, punându-și brațul după umerii ei.

-Colega, în asta am intrat amândoi, amândoi ieșim! O lămurește pe cea surprinsă de fapta lui.

-Avai, ce drăguț din partea ta! Spuse zâmbindu-i dulce. Nu vrei să devii și mai drăguț și să iei toată cearta doar pentru tine? Se uita cu față de cățeluș la el. El o privi serios.

-Imposibil cu tine! Dă să se ridice, dar ea se prinde de bluza lui.

-Ai zis că suntem împreună aici, stai jos! Spune râzând. Namjoon doar oftează, așezându-se pe jos, în fața lor.

-Namjoon, de ce stai pe jos și nu lângă mine? Întreabă Hee, confuză.

-Ca să nu te omor, de asta. Tu la ce te gândeai când ai ieșit din casă? O privea atent.

-La cum să mă întorc fără să mă prinzi? Spune pe un ton de copil inocent.

-Jung Hee Young! Spune sever acesta. Lasă prostiile!

-Seon Ji Ana. Îl corectează Jimin.

Namjoon doar îl privește mut.

-De unde ... Hee Young, te-ai lovit la cap? Cum să spui asta despre tine? Namjoon se ridică.

-Ușor nervișor. Nu e vina mea. Nu am zis nimic. Se apără ea.

-Tu vrei să demisionez? O întreabă direct.

-Ești nebun? Se ridică de pe canapea, privindu-l atentă în ochii. Monie, tu gândești la ce zici?

Rareori îi folosea porecla, și când o făcea știa că cea care vorbește se referă la prietenia lor de din spatele a mai multor ani.

-Ție îți pare că glumesc? Ai idee în câte belele ai tot intrat? Mă provoci să plec!

-Nu vorbești serios. Uite scuze că am ieșit, nu am gândit prea mult la consecințe. Nu am făcut nimic cu scopul să-ți îngreunez ție viața. Spune tristă.

-Nu mai spune? Reproșă sarcastic. Ce? Destănui viața ta întreagă unui străin? Fugi cu el din casă când eu dau declarații că ești acasă, că ai nevoie de timp să-ți revii din șoc, o pui pe Subin să mă mintă?

-Știi că nu asta am vrut să fac! Țipă la el. Bine...poate e adevărat. Dar... Cred că e normal să vreau o viață afurisită de banală. Doar să plantez orez sau să fac kimchi. Mai bine să mătur străzile, decât să îmi mănânce viața presa.

-Hee Young, Jimin se ridică și se apropie de ea.

     Devia de la subiect mult, avea nervi și avea să îi verse pe Namjoon, iar discuția dacă continua așa, era clar că se va încheia și mai prost.

-Lasă-mă. E problema mea. Spune rece, ignorându-l.

-Namjoon, nu e vina ei că am aflat eu de Seon Ji Ana și trecutul ei, știi la fel de bine că dimineață eram la ea în cameră. Cearta cu mama ei a spus multe, apoi eu sunt vinovat că am luat-o afară. Greșeala mea! Am uitat că ea se supune unor riscuri. Nu am știut că-mi cunoaște prietenii și nu am putut evita asta. Spune Jimin serios, trăgând-o pe Hee spre el, masându-i umărul pe care își așezase mâna.