Impas || Park Jimin

Capitolul 18

-N-am privit în viața mea un plic așa de mic, cu atâta emoție și interes. Exclamă Namjoon. Mai ales că e de la el.

-Ce crezi că e? Întreabă Seon Ji Ana, privind la sigla impunătoare de pe ea.

-Nu ştiu, e prima dată când văd aşa ceva.

-Crezi că producătorul va întrerupe contractul? Seon Ji Ana, privi spre plicul alb, ce purta numele ei și era expediată de producătorul serialului în care juca.

Namjoon dă să deschidă ușor plicul dar reușește să rupă un colț.

-Dă-l la mine. Seon Ji Ana îl ia în mână și îl desface ușor.

- Mhm , mhm... compania bla.. citea ea repezită. Vă rugăm să ne acordați din timpul dumneavoastră o audiție pentru rolul principal al serialului Don't give up.

-CE?

-Ce e ? Namjoon luă foaia din mâna ei. Te cer pentru alte audiții? Wow, la asta nu mă așteptam, chiar deloc.

-Eu nici atât. Declară ea stupefiată. Mă așteptam să mă concedieze.

-Nu credeam că te vor concedia, în fond, declarația ta a fost atât de frumoasă, încât nu putea face așa ceva.

-Crezi că a fost frumoasă? Îl întreabă confuză.

-Ji Ana, cine crezi că ar ieși să declare că îi mulțumește totuși căci, deși a fost o greșeală, a crescut-o și să-și ceară iertare pentru prezența din viața ei? Nici eu nu mă așteptam la așa ceva.

-Doar nu ai fi vrut să o înjur, Namjoon. Oftă ea, jucându-se cu telefonul.

-Sincer, ba da. La asta mă așteptam. Spune râzând.

-Ai așteptat prost. Că tot vorbim de așteptat, se uită la ceas. Jin ar fi trebuit să ajungă cu restul.

Mesajul de ieri zicea că vine azi, la 15.00, dar nici urmă de ei.

-Ești îngrijorat. Enunță ea. E printre primele dăți când te văd așa. Este bine. Oke? Vor veni. Îl linişteşte ea.

Telefonul din mâna ei sună. Kate.

-Hei, Kateu! O salută ea imediat ce răspunde.

-Hei! Vocea îi era slabă.

-Kate? Eşti bine? Se alarmă ea.

-Doar m-am trezit din somn. Încercă să o mintă prietena ei. Te superi dacă o să vin la tine?

-Ce întrebare e asta? Sigur!

-Ajung în vreo 20 de minute.

-Ce e? Namjoon o privea pe cea care se holba la telefon.

-Kate, cred că a pățit ceva.

-De ce zici asta?

-Nu ştiu... e doar un sentiment. Un sentiment care nu-mi place deloc.

Seon Ji Ana intră în cameră la ea, privind spre geamul casei lui Jimin. Nicio mișcare. Încă nu venise acasă?

Se aşează pe marginea patului gândindu-se la ultimele două zile. Capul şi gândurile îi erau aiurea împrăștiate, predominant numele lui Jimin bântuindu-le.

Se lasă pe pat şi rememoră toate amintirile cu el. Nu ştia de ce face asta, îşi atinse involuntar buzele când se gândea la scena din bucătărie. Oftă privind tavanul.

-Ce faci tu mie, Park Jimin?

****

-Unde am lăsat cheile alea? Kate lăsă geanta pe jos şi începu să le caute.