Impas || Park Jimin

Capitolul 34-2

-Şi îți place cu ce te ocupi?

  Jimin privi la cel din fața lui, care deschise o discuție cu Ji Ana.

Erau așezați la masă, Jimin şi Ji Ana unul lângă altul, iar Eun Mi şi In So în fața lor. Stăteau la masă, terminând de mâncat, discutând despre joburile lor şi amintiri. Ji Ana minți, spunând că e angajată la un ziar, iar în timpul liber mai cercetează dacă-s adevărate articolele primite, forțată de întrebarea despre locul unde s-a întâlnit cu Jimin. Se bucură totuși că părea a nu o recunoaște. Jimin în schimb, îi spuse că este agent de poliție la o secție din Seoul.

Eun Mi le zâmbi încrezătoare. Cu toate că acesta se purtase impecabil de când plecară de la intrare, Jimin încă simțea ceva ciudat în legătură cu el. Ceva la el inspira negativitate. Îl privea atent, cercetându-l. Avea construcția solidă, trăsăturile fetei îl ajutau, făcându-l atractiv. Părul brunet, arănjat cu precizie îi lăsa liberă fruntea netedă. Timpul nu părea a se remarca pe fața lui, ridurile apărând ușor vizibile când râdea sau zâmbea.

Poate doar am avut impresia eu... gândi, apoi se concentră asupra discuției pe care acesta o purta cu Ji Ana. O strânse ușor de mână pe sub masă. Îi era recunoscător că e acolo, acum cu el.

-Poate ar trebui să retrăiți asta. Va fi ca prima dată. In So zâmbi spre ea, arătându-şi dantura perfectă.

-Niciodată nu se compară cu prima dată. Răspunse Ji Ana zâmbind, Jimin fiind confuz.

-Dar dacă retrăiți asta, relația devine mai strânsă.

Jimin se uită de la unul la altul, apoi privirea îi fu prinsă de a ei. Se uita admirativ la cea care-i zâmbea. Câteva fire de păr erau scăpate de cocul ei neatent făcut, unele atingându-i baza gatului . Văzu nişte pete ușor închise la culoare  şi îşi dădu seama ce erau, după ce fu câteva secunde confuz. Zâmbi involuntar şi o strânse de mână mai tare.  Erau urmele lăsate de el când o muşcase.

Se trezi cu palma ei care-i prinde obrazul şi-l mângâie cu degetul mare.

-Nu e nevoie să tot retrăieşti prima întâlnire, e de ajuns să-l apreciezi pentru ceea ce face şi pentru gesturile mici. Te poți îndrăgosti de acelaşi om dintr-o mie de motive. Ji Ana avea tonul blând, iar pe față imprimat un zâmbet inocent.

-Aşa cum faci şi tu. Jimin îi trase palma spre buze şi o sărută în podul palmei apoi o luă de mână, aşezând-o pe masă.

-Dar același om, poate să-ți dea şi 1000 de motive ca să-l urăşti. Completă amuzată.

-Şi te poți îndrăgosti de prostia lui. Râde Eun Mi. Când e aşa de prost, devine drăguț.

-Păi acum ştiu cu cine semăn aşa de drăguț. Accentuă ultimul cuvânt.

-Ya! Nu-i răspunde mamei tale. Îl ceartă Ji Ana.

Se întoarse punându-şi bărbia în palmă, stând sprijinit în cot.

-De unde ştii că nu vorbeam de tine, maestră a împiedicatului? Rânji larg şi îi aşteptă răspunsul.

-Fiindcă ea nu Park Jimin. Completă Eun Mi. Acum, cine vrea nişte prăjituri de orez și tort?

-Eu zic pas, am mâncat deja destul şi nu mai pot! Ji Ana declară prima.

-Nu mă vrei? Nu vrei să mă mănânci? Jimin se uită la ea surprins.

-N-aş vrea să fac indigestie, mulțumesc. Răspunse serioasă, iar Jimin se supără.

-Bine, să mănânci ce vrei şi-ți face bine.