Impas || Park Jimin

Capitolul 15

-Ai face bine să nu mori, mă auzi personajule! Spune Kookie către televizor.

-Ai face bine să taci , comentă atent Yoongi.

-Nuuu! Se trezi Hoseok să țipe, Hee Young fiind ascunsă deja după el. Nu văzuse mai nimic din film până acum.

-De la atâta vă speriați? Întreabă Kate amuzată de reacția celor doi fricoşi.

-Încă nu l-ai văzut pe Yoongi cum reacționează când îl trezești. Se amuză Jin. Vezi moartea cum învie.

-Vezi să nu învie acum, prințesă. Îl amenință cel blond pe colegul lui.

-Măcar atât să-ți mai învie. Replică Kate privind la scenele din film.

-Ce? Băiatul atacat se întoarce spre ea. Ea îl ignoră.

-Dar mai are mult filmul ăsta? Întrebă Hee Young, încă pitită în spatele lui Hoseok.

-Dacă asta te face să taci, mai are încă o eternitate şi ca bonus încă o eră! Comentă Jimin la urechea fetei, speriând-o mai tare. Tresare şi-l loveşte cu capul în gură. Jimin geme de durere.

-Eşti nebună femeie?

-Nu-i vina mea ca tu eşti prost şi mă sperii. Se apără ea.

-Are dreptate! O susținea Yoongi.

-Cu ce mă rog are ea dreptate?

-Cu amândouă.

-Adică? Jimin cerea explicații.

-Şi că eşti prost şi că e vina ta.

-Ya! Yoongi!

-Aishh! Nu poate omul să vadă un film de gurile voastre. Comentează Hannah, revoltată.

- Gata, gata, spune Hoseok fiind atent la scenele de pe ecran. Jimin, eu nu mai merg în Busan cu tine.

-Mai bine. Mai mult timp liber. Exclamă el, lăsându-se pe spate pe canapea.

-Dacă îți e frică, să te ții de mine, Hannah. Şopti Taetae către cea atentă la film.

-În caz că nu-ți dai seama, tu eşti cel care îmi învinețeşte mâna. Arată spre mâinile lui ce erau prinse de brațul ei.

-Hehe, râde colorat şi se prinde mai bine de ea. Nu putea să-şi scoată brațul din a lui. În ciuda temerii ei de el, nu o deranjase atât de mult. Poate filmul o ajuta sau poate că-i plăcea imaginea mâinilor lui.

Hee se dădu mai în spate încercând să se ascundă mai mult de ecranul din față. Ceva era însă inconfortabil. Bâjbâi cu mâna.

 Ceva tare şi ...

-Care-mi pipăi piciorul? Întreabă Jimin trezit din amorțeală.

Hee îşi retrage mâna instantaneu, privind spre ecran. Prost moment. Scenele cu tentă horror, tocmai se desfășurau. Țipă şi se întoarce cu spatele la ecran, prinzându-se de corpul lui Hoseok.

-Hee Young? Hoseok încerca să se întoarcă spre ea. Strânsoarea ei era prea puternică. Hee Young. Strigă la ea din nou. Reuşi cu greu să o desprindă.

-Hee Young, plângi? Vocea lui Hoseok era ridicată, atrăgând atenția tuturor.

-Nu plâng, mă ascund. Nu-mi plac filmele astea. Nu le înghit. Se scuză ea.

-E ok. Te înțeleg. Hoseok îi mângâia spatele încercând să o liniștească. El îşi pune brațele în jurul ei, ținând-o la pieptul lui. Ea îşi trase părul pe față pentru a-și bloca privirea. Era mult mai bine. Simți brusc ceva tare, care se puse între ei, apăsând pe umărul lor. Se uită puțin spre ce era.