Impas || Park Jimin

Capitolul 35

-Jimin? Ji Ana stătea cu capul pe picioarele lui în leagănul din fața casei. Se dădeau încet, liniștea fiind străpunsă doar de scârțâitul acestuia.

-Hm? Se uită în jos spre ea. Ce-i? Se juca cu mâna prin părul ei.

-N-nimic. Îşi întoarse capul spre grădină. Cu toate că nu a vrut să vină, casa lui In So era drăguță, peisajul o ajuta destul de mult. 

-Sigur? Întrebă din nou Jimin, așteptând să vadă dacă îi va zice ce o frământă. Se simțea totuși rănit, aştepta să-i vorbească despre ceea ce o supăra, să-i arate că are încredere în el.

-De fapt... da. Sigur. Oftă şi-şi privi absentă mâna, a căror unghii se înfigeau în palmă.
Ar fi vrut să-i spună, dar dacă se înșelase şi avea să-i facă probleme lui şi mamei lui. Ştia deja că el nu îl avea la suflet pe In So. Dacă se înșela şi-i provoca mai mult rău?

-Ji Ana?

-Mm? Îşi ascunse fața în mâini şi se ghemui.

-Ştii că poți avea încredere în mine, da?

Ea înghiți în sec şi se întoarse cu fața spre el. Îi putea citi îngrijorarea din privire. Se ridică de pe picioarele lui şi se puse turcește cu fața la el.

-Am încredere. Să nu te îndoieşti de asta. Doar că nu vreau să provoc ceva urât...

-Deci e ceva. Şopti mai mult pentru el, însă auzi şi ea.

-Da. E. Uite... seara trecută când ai venit la mine...

-Îți e că s-a supărat eomma? O întrebă, întrerupând-o.

-Nu. Lasă-mă să termin. Ei bine înainte să apari tu sau mai bine zis să te văd s-...

-Ai fost la baie, ai mâncat tot conținutul din frigider? Ai dat petrecere cu gândacul? Întrebă râzând la ultima dintre ele.

-Ce? Se uita buimacă la el. Nu! N-am fost la baie atunci, ideea e că n-am fost eu del...

Cei doi au fost întrerupți de leagănul ce se opri brusc. Jimin avu reflexe mai rapide şi-şi puse picioarele în pământ oprind căderea, însă simțind durere în rana recent provocată, pe când Ji Ana fu luată pe nepregătite, căzând de pe leagăn. Puse mâna pentru a nu lovi de pietriș cu fața.

-EŞTI IDIOT? Întrebă Jimin aplecându-se spre fata ce încerca să se ridice.

-N-am vrut să vă sperii chiar aşa. Domnișoara mea, eşti bine? In So vorbi pe un ton scăzut. Scuze, n-am vrut.

-Ce se întâmplă aici? Eun Mi veni spre ei.

Jimin o ridică pe Ji Ana şi îi privi mâna lovită. Câteva dintre pietricelele de pe jos i-au străpuns pielea, iar câteva doar au zgâriat-o.

-Tu chiar eşti tâmpit? Țipă Jimin din nou la el.

-Potolește-te! Eun Mi se uita şi ea atentă la mâna fetei. Mişcă mâna circular, poți? O testă pentru a fi sigură că nu e ruptă sau luxată.

Fata făcu ce îi ceru aceasta. Răsuflă ușurată când văzu că e în regulă.

-N-am vrut, serios. In So îşi cerea scuze din nou, ceea ce-l enerva mai mult pe Jimin.

-Ori eşti prost, ori te prefaci. Cum să te ducă capul să oprești un leagăn brusc după ce ia avânt şi când o persoană nu stă pe el normal, iar alta e rănită?! Era nervos, nu-l suporta deloc, avea vagă impresie că Ji Ana îi ascunde ceva despre el, iar faza de acum era declanșator de furie.