Impas || Park Jimin

Capitolul 30

* Aveți voie să mă înjurați. Am fugit în Bahamas( că plaja cică are nisip roz) , măcar să mor frumos.*

* Şervețele şi spor!*

***

" Mamă, dacă primești această scrisoare înseamnă că ai crescut un erou.

Îmi pare rău mamă. Îmi pare rău, căci precum tata a venit vremea prea devreme să te părăsesc. Dar nu plânge. Fiul tău a murit fericit, ştiind că a reușit să te ferească de tot ce a încercat să-ți facă rău.

Nu plânge, nu jeli, zâmbește ca să te văd de acolo fericită.

Vreau să te bucuri de fiecare moment, de fiecare clipă, să zâmbești când te gândeşti la mine şi la tata. Vom fi amândoi, te vom supraveghea.

N-am multe regrete mamă. Doar îmi pare rău că nu te-am vizitat prea des, că nu ți-am zis mai des că te iubesc şi că nu te-am stresat să-mi faci o soră. Cel puțin aşa cineva era cu tine în momentele acestea... Mă rog cerului ca ceilalți trei prieteni să fie bine, cum sunt eu şi ei îți sunt copii, vor avea grijă de tine.

Mamă... o să te rog doar un lucru. Mergi să locuiești în Seul, iar din când în când asigură-te că Ji Ana e bine.

Fiul tău prost s-a îndrăgostit de o nebună împiedicată.

Fiul tău a fost prost şi n-a ştiut să o protejeze, am mințit-o să o feresc de astfel de lucruri, dar mai tare am rănit-o.

Mamă, ăsta posibil să fie cel mai mare regret al meu? Nici eu nu ştiu, dar sunt sigur că în ultimele clipe când am fost lângă ea, n-am mai vrut să-i dau drumul.

Mi-a fost teamă mamă să-ți spun asta la telefon, când m-ai întrebat de relația mea. Sunt încă timid şi sfios când vine vorba de sentimente. Mi-a fost teamă că mă vei certa, că te voi dezamăgi. 

Poți din când în când să verifici dacă e bine? Transmite-i în locul meu să trăiască fericită, să nu se împiedice, să nu-i mai creeze probleme lui Namjoon, să ignore ce-i face rău.

Te voi ruga, pentru ultima dată să minți pentru mine. Te rog să-i transmiți că totul a fost o joacă şi că nu o iubesc. În ciuda faptului că încă o fac, mai bine pentru ea să ştie aşa, va avea motiv să mă urască şi să mă uite mai repede, te rog să faci asta.

Îți voi lăsa datele ei de contact şi pe ale prietenului meu, pentru orice, poți apela la ei.

Te rog să faci asta pentru mine, ca să pot fi fericit apoi. Mi-am trăit fiecare secundă cum am vrut, fiul tău a murit fericit, zâmbește mamă fiindcă eşti o mamă de erou! Iartă-mă că dispar așa subit din viață și că te las a nimănui. Promit să rămân cu voi în suflet. 

Cu drag, fiul tău foarte modest, Jimin"

      Nu spunea nimic. Abia că nu mai respira. Namjoon o susținea de umeri. Ji Ana privea foaia albă ce-i tremura în mâini. Cel ce o livrase se uita înspre betonul de pe jos.

-Yoongi, u-und-c-cei asta? Abia reușea să lege cuvintele şi ideile. Se abținea cu greu să nu plângă. Acesta nu-i răspunse.

-C-cum îndrăznește să-mi facă aşa ceva? Cine e el să-mi facă aşa ceva? Cine-i dă voie să moară fără să-l mai văd o dată? Ji Ana începu să se zbată în brațele lui Namjoon care încerca să o calmeze.

-Ji Ana! Yoongi încerca să o facă atentă, dar degeaba. Fata începu să plângă, lăsându-se în genunchi. Ya! Ji Ana! Se lasă lângă ea, scuturând-o să-şi revină.