Impas || Park Jimin

Capitolul 6

     Hee Young se trezi prima. Nu mai știa ce se întâmplase cu o zi înainte. Știa doar că era de braț cu Jimin spre baie. Dacă se gândea bine și brațul lui era ferm, se cunoștea că e lucrat. Își aduse aminte de rochia ei și întâlnirea din scara de urgență a mall-ului.

Ce bine ar fi fost ca şi cel de atunci să fie aşa.

  Rochia parcă îi purtase ghinion. Numai probleme a avut. Respiră adânc şi se uită în jur. Cineva dormea cu capul așezat pe mâini. Era Jimin. Nu-i putea vedea fața, fiind ascunsă în brațe, dar îi putea recunoaşte părul roz.

Aşa a dormit? Se gândi ea. Poziția trebuie să fie destul de inconfortabilă.

 Sunetul clanței o trezi din gânduri. Se uita atent la blondul care intrase pe uşă. Îi face semn să nu facă gălăgie, arătând spre cel ce doarme. Jin zâmbește şi dă aprobator din cap. Se apropie de patul lor şi îl înveleşte mai bine pe Jimin. Parea o mamă grijulie, care are grijă de copilul ei.

Ce relații există între ei? Sunt frați? Iubiți? Gândi Hee Young, aducându-şi aminte de momentul în care Hope îl îmbrățișa pe Jimin.

-Cum te simți? Jin şopti, stând lângă ea.

-Nu ştiu. Parcă tot corpul a fost călcat de o maşină. E amorțit şi mă doare.

-O să te mai calmeze pastilele. O să doară puțin mai mult, ținând cont de rănile făcute recent.

-Răni făcute recent? Întreba buimacă.

-Nu îți aduci aminte?

-Nu...

- Ia uite-te puțin aici. Câte degete vezi? Jin ridică trei degete.

-Trei.

-Încearcă să urmăreşti lumina. Luă lanterna medicinală şi o plimba dintr-o parte în alta. Hmm... te doare capul?

-Doar aici. Puse mâna pe obraz. Simt o usturime. De ce?

-Nu îți aduci aminte, posibil de la şoc. Credeam că poate te-ai lovit.

Îşi coboară mâna de la obraz şi o pune pe brațul lui Jin.

-Ce am făcut?

-Ne-ai speriat pe toți. Dacă simți că o iei razna doar anunță-ne, nu îți mai face rău singură, bine?

Îl privea confuză. Nu înțelegea ce a făcut? Ce se întâmplase de i-a speriat pe toți?

-Ce am făcut? Întreabă din nou.

Jin oftează şi îi ridică brațul pentru al vedea şi ea. Avea zgârieturi de-a lungul brațului.

-Eu am făcut asta? Se uita înspăimântată la braț.

-Ai cumva mai multe personalități?

-Uneori mă întreb şi eu... îmi cer scuze că v-am speriat. Îşi lasă privirea în jos, vinovată.

-Nu mie trebuie să îmi ceri scuze, el e cel care a fost înspăimântat. E a doua oară când îl văd atât de derutat.

Hee se uita la băiatul care acum dormea. Îi părea rău de ceea ce făcuse. Ea era speriată fiindcă doar vede... dar el a fost prezent la criza ei. Nişte străini aveau să îndure din cauza ei.

- O să îi mulțumesc când se trezește. Jin? Încerca să se ridice de pe pat, dar durerea o împiedică.

-Ce vrei să faci?