Impas || Park Jimin

Capitolul 22

       Jin intră în cameră, cei doi lăsând problema mesajelor pe mai târziu. Îi luă temperatura fetei apoi îi dădu câteva pastile, pe care ea le refuză.

    Stătu toată noaptea foindu-se în pat, uneori privind la Jimin cum ațipea, iar până se trezi acesta, avea impresia că au trecut 100 de ani, nu doar câteva ore.

-Te-ai trezit? Îl întreabă pe Jimin când deschise ochii.

-Mhm. Se apropie de ea și-și pune capul pe abdomenul ei. Ji Ana îl mângâia pe păr.

-Mai dormi, e abia 6 dimineața. Șopti ea.

-Ți-a revenit vocea cât de cât. Se uită la ea și-i zâmbește adormit. Nu pari a frige acum.

-Sunt bine, Jimin. Îl liniști pe băiat. Mai dormi, haide.

-Când te-ai trezit ? Se ridică și se înghemuiește la pieptul ei.

Ea nu-i răspunse.

-Nu ai dormit, nu-i așa? Privi spre ea căscând.

-Îhm. Dormi, este frumos să te văd așa.

Jimin se cuibări mai bine în brațele ei, ea trăgând pătura mai mult pentru a-l acoperi.

La scurt timp au fost treziți de Jungkook, care țipa prin casă.

Toți ies speriați din camere, să vadă ce se întâmpla.

-Ya! Ce naiba te apucă, mă? Strigă Namjoon nervos, cu părul dezordonat și ochii întredeschiși.

-Justin Bieber mi-a dat like la cover-ul făcut după We don't talk anymore. Țipă el entuziasmat prin casă.

Namjoon bombăni ceva și-l luă pe Jin de mână trăgându-l în cameră. Acesta însă se opuse, coborând în bucătărie.

         Jimin stătea acum cu Ji Ana pe canapea, privind la lucrurile ce erau puse în fața lor. Bagajele lui Subin sosiseră mai înainte cu câteva clipe. Hoseok stătea alături de ei cu un laptop în mână, un dispozitiv negru și telefonul Ji Anei lângă, precum și telefoanele băieților; Namjoon, Jungkook și Taetae.

De dimineață toți aveau mesaje primite de amenințări. Ji Ana primise cele mai multe, jumătate dintre ele acuzând-o de moartea lui Subin.

Namjoon bănuia un fan nebun, care le mai făcuse probleme. Aveau să își schimbe toți numerele la scurt timp. Hoseok avea însă, la cererea lui Jin și Jimin să verifice cine era persoana din spatele atacurilor.

-Ești sigură că vrei să le desfaci? Întreabă Jimin, privind la cea care începu să deschidă fermoarul primei genți.

-Da. Vocea ei era răgușită. Răcise peste noapte, șocul și restul evenimentelor nu îi erau aliați.

Deschide geanta și scoate pe rând lucrurile din ea. Primele erau hainele ei, multe dintre ele le știa, le cumpăraseră împreună. Găsește o câteva rame cu ea și familia ei, cu ele două. Accesorii, tot felul de cosmetice. Găsi la fundul genții în cele din urmă, mapa cu documente, precum și telefonul și jurnalul ei.

-Ești sigură? O întreabă  din nou Jimin, văzând că deschide jurnalul ei. Devenise protectiv cu cea care părea a se prăbuși în fiecare clipă. Nu prea dormise, plângea aproape continuu, refuza să mănânce.

   Ji Ana deschide încet primele foi. Erau scrise amintiri de când erau în vacanță, prima confesiune a lui Young pentru ea, prima lor ceartă ca prietene. Răsfoi paginile tristă. Amintirile și viața lui Subin erau trecute acolo. Amintirea de la mall era scrisă pe o pagină plină de desene colorate. Era trecută prima confesiune a lui Namjoon despre Jin, din seara în care rămase la el acasă. Regrete, trăiri. Plecarea ei era la fel. Povestea viața din străinătate, noaptea petrecută cu unul dintre băieții de la facultate în lipsa colegei ei. Sentimentele și dorul de casă.