Impas || Park Jimin

Capitolul 27

-Chiar dacă pleci, tot am să te iubesc!

-Deja e prea târziu pentru noi.

-Dacă îndrăznești să pui piciorul pe scara de urcare a trenului, îți promit că te voi uita. Țipă el disperat.

-Mă bucur atunci, rămâi cu bine. Să mă uiți repede, eu n-am să pot face asta. Șopti ea, urcând în tren. Se așează pe locul ei, privind plângând în locul în care băiatul brunet stătea împietrit.

-Iartă-mă Hyun, n-am putere să mai rezist.

-Tăiați! Regizorul anunță finalul filmărilor. Bine lucrat toată lumea.

-Felicitări, Ji Ana, chiar mai aveam puțin și mă urcam în tren după tine. Râse Hyun, prinzând-o de umeri.

-Nu ai fi vrut să îl enervezi pe Shin, stricai totul și ar fi avut grijă să-ți facă vreo 10 ore de morală. Glumi la rândul ei.

-Dacă aș fi fost eu personal în drama asta, aș fi urcat și te scoteam pe geam afară. Nu te-aș fi lăsat să pleci. Șopti apropiindu-se mai tare de ea. Ce ai zice dacă am sărbători la hotel reușita?

-Ce? Ji Ana îl privi agitată. I se părea că în ultimul timp colegul de platou îi cam făcea ochi dulci.

-Haide, un vin doar. Îți fac cinste. Deci vii?

-Un vin zici? Hm. Unde ?

-La mine în cameră? Zâmbi spre ea, punându-i mâna pe talie.

-Sigur. Așteaptă-mă!

-Serios? Când vii? Tânărul era entuziasmat.

-Ieri, răspunse sec și îi făcu cu ochiul și apoi plecă la Namjoon care era ocupat în a butona telefonul, lăsându-l pe Hyun cu ochii în soare.

-Namjoon? Hei! Flutură mâna prin fața lui, făcându-l atent.

-Ji Ana? Oh. Gata ? Lăsă telefonul și se uită atent la ea. Ce ai? Cam palidă la față... își întinse mâna spre fruntea ei.

-Există o explicație. Spune ea, înainte de a mai zice ceva el.

-Pastilele. Vreau să le văd acum. Insistă întinzând mâna spre ea.

-Nu le am după mine.

-Mergem și le luăm. Haide. Vorbi serios, prinzând-o de mână.

-Dar filmă...

-S-au încheiat. Plecăm în Seoul în trei ore. Haide.

Fata cedă, lăsându-se târâtă de managerul ei în cameră.

-Seon Ji Ana! Țipă nervos Namjoon când observă că toate pastilele erau în foliile lor, neatinse. Ce dracu e în mintea ta?

-Știi că nu-mi plac. Se plânse ea. Apoi n-am nimic.

-Ești răcită la plămâni și tu zici că nu ai nimic. Vrei intravenoase? O întrebă serios.

-Dar nu e așa mare problemă. Mai tușesc și fac febră. Nu face scandal pentru nimic.

-Ji Ana, ești cu febră de mai bine de o săptămână. O să te leg cu o funie de acum, ca atunci când stai în preajma unui lac să nu mai cazi. E deja a treia oară.

-Dar nu-i vina mea că am alunecat. Ridică vocea începând să tușească. Au! Se plânse când gâtul începu să o doară și simți înțepături în spate.

-Nu e așa mare problemă! Mișcă acum și ia pastilele. Altfel rămâi în Olanda încă pe atât.

O amenință, înmânându-i sticla de apă.