Impas || Park Jimin

Capitolul 33 - 1

-Ai recuperat timpul pierdut sau de ce ești așa de pierdută? Jin se uita cea care stătea pe marginea canapelei, abătută, tot trăgând de o șuviță de păr.

Nu-l trezise pe Jimin aseară, doar îi supraveghease somnul. Nu mai putu după acel mesaj prost să adoarmă. Încercă de dimineață să sune la el, dar nimic, numărul era greșit. Acel cineva probabil că blocase numărul sau îl anulase.

Se întreba cine ar putea fi și ce sunt toate aceste, de ce i se întâmplă așa ceva. Stătu cu frică non-stop în suflet cât fusese plecată acasă să-și facă baie și să se schimbe.

-Ji Ana? Hei! Jin își flutură mâna prin fața ochilor ei să o trezească la realitate. Era speriată și adormită. Abia dormise câteva ore în ultimele săptămâni și simțea că avea să pice, mai ales după noaptea trecută.

-Mianhae, Jin. Sunt doar obosită. Atât.

Nu știa ce să facă, nu ar fi vrut să-i îngrijoreze pe ei cu problemele apărute, deja le aveau pe ale lor.

-Mergi și dormi cu Jimin, văd că e destul de agitat în somn, iar ochii tăi se închid singuri de oboseală. O îndrumă el, zâmbind, apoi se ridică. Merg în cabinet, dacă e ceva, la secția generală, etaj 4, cabinet 21, mă găsești. Acum fugi, prostul ăsta idiot are nevoie de tine.

-Prostul ăsta are nevoie de o tigaie în cap. Mormăi și se ridică căscând.

-Dar mai întâi are nevoie de iubire, apoi tigaia devine favorita lui.

-De ce ? Îi place să fie bătut? Se amuză ea.

-Nu, dar iubește tot ce vine din partea ta. Îi făcu cu ochiul și ieși, lăsând-o pe fată din nou cu gândurile ei și cel ce dormea.

-Cred că vreau o lămâie, mormăi mergând lângă Jimin.

Hoseok nu mai apăruse seara trecută, nici acum nu se întoarse, se întreba totuși dacă e în regulă. Îl afectase oare despărțirea de Aae Mi? Se uită la cel care transpira în somn.

-Iar ai coșmaruri? Șopti, întinzându-se lângă el atentă la fața lui. Și ție îți e frică, nu? Și mie la fel, Jimin. Mi-e teamă că puteți păți ceva din vina mea. Oftă și îi mângâie ușor părul .

El doar se foi în brațele ei și își afundă fața în pieptul ei.

-Te pricepi să-ți faci somnul confortabil? Se amuză văzând locul în care se ascunse.

-Îhm. E chiar confortabil. Vocea lui răgușită o sperie.

-Nu dormeai? Încearcă să-l desprindă de ea, dar nu are șanse, el se afundă mai mult cu fața și o prinse ferm de talie.

-Mai lasă-mă puțin, e moale și bine.

-Nesimțitule. Îl plesnește peste cap superficial.

-Și mie mi-a fost dor de tine. Miroși bine, mă tentezi să te mănânc. Vocea lui răgușită îi provocă fiori fetei.

-Ya! Până și când te trezești din somn ești pervers.

-Eu? Își retrase capul, privind adormit la ea. Tu ești aia perversă. Poate voiam să iau furculița și cuțitul și să te mănânc.

-Ce? Se uită la el surprinsă. Jimin doar schiță un zâmbet.

-Dacă te gândeai cumva la ce mă gândeam și eu, ei bine, să-mi fie rușine.

Ji Ana procesă imediat aluzia și începu să râdă cu el.

-Chiar mi-a fost dor. Șopti el și căscă larg, fata punându-i mâna la gură.