Impas || Park Jimin

Capitolul 46

   
    -Ce ați făcut? Eun Mi se uita mirată la cei trei băieți.

-Am demisionat. Hoseok se aşeză pe bancă şi inspiră aerul rece al serii. Toți cinci.

-Cinci? Nu erați patru? Kate întrebă aprinzând o țigară.

-Hongbin a demisionat şi el.

-Ah! Drăguț să vă susțină. Totuşi dacă a fost totul lăsat în plop, deciziile voastre sunt respectate?

-Nu-mi pasă. Am zis deja că nu mai mergem. Nu-i corect ceea ce se întâmplă. Nu când sacrifici viața cuiva. Yoongi se întinde şi cască. A fost o zi plină. Park e înăuntru? Se simte mai bine? Se uită la Jin, în timp ce întreba.

-Da. E stabil acum. Îşi frecă mâinile de genunchi şi se ridică.

-Stabil? Hoseok se aplecă pentru a-l vedea pe Jin.

-Îhm. I-au administrat un sedativ fiindcă era deja în afara facultăților mintale. Şi îşi făcea singur rău. Norocul lui Yugyeom că s-a ales doar cu nişte vânătăi şi nasul spart, ultima dată de l-am văzut aşa nervos pe Jimin era când a primit scrisoarea tatălui lui acasă.

-Dar Ji Ana?

-Se chiuiau să o stabilizeze şi pe ea. I-au revenit semnele vitale, ştiu că dezbăteau despre inducerea unei come articiale. Aparent, glonțul a atins o parte a plămânului, ceea ce a dus la complicații. Jin oftă şi se uită la telefon. Nimic de la Namjoon încă.

-Comă artificială? Yoongi se uita acum curios la cel ce vorbise, la fel şi ceilalți.

-Coma indusă e asemănătoare celei naturale, ca să zic aşa, doar că e o comă controlată. Se face pe baza unor medicamente. Problema e acum legată de semnele vitale, e necesară respirația normală, iar ea e încă intubată.

-Dar de ce asta? Misa întrebă  aşezându-se pe picioarele lui Hoseok. Nu are probleme la cap...

-Lipsa de oxigen a afectat şi capul, nu foarte mult,  a fisurat plămânul...

-Plămân fisurat? Dar cum a ajuns glonțul ăla în plămân?

-Nu a ajuns glonțul, Hobi. Glonțul a nimerit una dintre coaste, iar ruperea acesteia a perforat plămânul. S-a adunat sânge în plămân şi a fost nevoit scoaterea lui, ceea ce a complicat. E mult de explicat. Ideea e aceea că această coma indusă scade activitatea organismului şi ajută la ameliorarea durerii şi vindecarea rănilor. Jin încercă să le explice cât mai simplu, pentru a înțelege despre ce era vorba. Se uită din nou la telefon, aştepta un semn de la Namjoon care rămase înăuntru cu Eun Mi şi Jimin.

-Nu-i periculoasă chestia? Hoseok era prins de ceea ce spunea Jin.

-În cazul ei, nu prea. Nu i-a fost afectat atât de mult creierul, dar de obicei riscul general e acela că  e posibil să nu mai ai ce trezi după. Probabil se gândesc să o țină adormită primele zile, imediat ce-i revin restul la normal.

-Săracul Jimin... şopti Misa şi îşi lăsă capul pe umărul logodnicului ei.

-Săraca Ji... Îi răspunde Hoseok, amintindu-şi de contextul în care s-au cunoscut.

-Putem spera că totul va fi bine. Jin se uită pentru a nu ştiu câta oară la telefon.

Aveau doar să aştepte un semn de la cei ce se aflau înăuntru.

***

Eun Mi îşi îmbrățișa fiul, stând amândoi sprijiniți de peretele rezervei, privind prin fereastră cu  fetei îi sunt administrate tot felul de substanțe. Încă tremura, se speriase când inima fetei încetase să mai bată, cu toate că era obișnuită cu astfel de cazuri, doar că nu avea aceeași valoare sentimentală.