Impas || Park Jimin

Capitolul 8

-Cam fioros, tu ăsta ciocolatiu. Spune serios Yoongi.

-Și nu ți se pare drept să fiu? Răspunde la fel de dur.

-În momentul de față, nu. Ar trebui să te informezi înainte de a trece la amenințări. Din partea mea crezi ce vrei, însă ciocolatiule, ai grijă cu cine te joci, e posibil să te arzi. Yoongi se ridică de pe fotoliu și pleacă spre una dintre camere.

Hoseok începu să râdă. Era printre puținele dăți când Yoongi era atât de serios.

-Prietenul vostru o caută cu lumânarea. Interveni Jungkook.

-Așa cum o cauți tu acum? Replică acid Jimin. Atmosfera devenise tensionată. Cei doi noi veniți încercau să-i trateze cu superioritate, ceea ce Jimin ura cel mai tare.

-Hei, hei! Băieți, hyung, hai să ne calmăm. Avem o vârstă totuși. Nu suntem la grădiniță!

- Grădinița e puțin spus. Îi întoarse vorbele Jungkook.

-De ce? Tu nu ai ajuns nici acolo? Jimin interveni, aplecându-se puțin în față, cu coatele aşezate pe genunchi.

-Sunt mai mare decât crezi tu.

-Nu mai spune, grupa 0? Încerca să-l sfideze pe cel mic.

-Kookie, ignoră-l. Îi spuse Taehyung, bătând acum cu degetele pe marginea canapelei de piele.

-Oh, biscuitele cantător! Exclamă Jimin .

-Ce? Kookie era nedumerit.

-Tu eşti biscuitele cântător de la radio.

-Ce naiba tot îndrugi acolo?

- O neînțelegere, răspunde Hope, dorind să atenueze conflictele ce urmau. Hyung, dă dovadă de maturitate. Încetează şi tu, Jungkook.

-Nu poți da dovadă de ceva ce nu ai, spune Jungkook sfidător. Îşi dă sacoul jos, rămânând într-un tricou negru.
   
      Poate că porecla lui era una dulce, dar faptul că era tensionat, îi făcea mușchii lăsați la vedere mai proeminenți. Dulcele, era nimic pe lângă imaginea oferită de lipsa unor mâneci mai lungi.

Jimin îşi trece mâinile prin păr şi îl priveşte cu un aer superior, avea să îl trateze cu aceeaşi atitudine.

-Cum nici tu nu ai cum să scapi de ceea ce eşti, un baiețaş tensionat care se crede cocoş.

Jungkook, dă să se ridice furios de pe canapea, însă mâna lui Taehyung îi anticipează mișcarea, trăgându-l de tricou să se potolească.

Jimin rânjea la el, provocându-l mai tare. Hoseok îi privea pe cei doi care se omorau acum din priviri.

-Aishh! Până aici!Exclamă Hope, devenind brusc matur.

   Dacă până acum era cel mai expansiv dintre toți, atitudinea sa se schimbă total. Zâmbetul larg îi fu înlocuit de o expresie neutră. Privea direct la cei doi invitați. Norocul lor că erau băieți, altfel postura sa, avea să-i lase fără aer. Maturitatea îl făcea sexy, scoțând la iveală un nou Hoseok, pe care îți era greu să ți-l închipui, dacă țineai cont de comportamentul lui de până acum.

-Încercați să mai comentați ceva fără rost şi nu va ieşi bine pentru nimeni. Se uita amenințător la cei doi certăreți.

-Hoseok, atât reuşi să spună Jimin, înghițindu-şi vorbele când colegul lui îl privi. Precum Yoongi, rareori vedeai şi partea aceasta a lui. Lasă prostiile pe care avea să le zică, revenind la discuția inițială.

-Eu sunt Hoseok, el e Jimin. Cel din bucătărie, Jin şi cel ce a plecat e Yoongi. Suntem ofițeri ai armatei. Nimeni nu e aici pentru ai face rău prietenei tale. Din contra, vă ajutăm. A avut parte de îngrijire medicală din partea medicului unității, Jin. Schimbările ei de stare cred că vă derutează, la fel e şi pentru noi. Dar după o încercare de viol, încă se ține bine. Nivelul de vătămare corporală este relativ mediu. În afara loviturii din coaste şi tăieturii de pe gât, cele de pe mâini, sunt şi datorate unei crize post-traumatice. În rest, nici noi nu avem de unde să ştim cum va reacționa.