Impas || Park Jimin

Capitolul 42

Apusurile erau preferatele ei de când se ştia, dar acesta, pe care îl privea acum, avea ceva special, cel mai probabil fiind faptul că se afla lângă cel pe care îl iubea. Culorile pale ce se completau erau o încântare vizuală.

-Mă bucur că am venit aici. Ji Ana se întoarse zâmbind spre Jimin.

Făcu ochii mari când băiatul care îi era alături dispăru, peisajul preschimbându-se brusc cu o încăpere. Fetei îi luă câteva secunde pentru a recunoaște locul, era casa în care crescuse, doar că acum era goală, purtând un aer sinistru. Toată mobila acoperită de cearceafuri albe, tablourile cu rame decojite şi culori, acum şterse, accentuau mai mult atmosfera.

Nu ştia ce cauta acolo, dar avea senzația că cineva o aştepta. Simțea că trebuie să fie acolo, indiferent de frică pe care o avea în suflet, trebuia să o înfrunte, totul pentru a vedea acea persoană. Un sunet strident răsună din spatele ei, urmat de un râs macabru. Se întoarce pentru a privi spre sursă dar întregul decor se estompează, corpul ei fiind acum prins de un sentiment cald, de plăcere, ce îi atingea fruntea şi apoi umărul.

Deschise ochii încet, razele de soare ce băteau asupra ei devenind stresante. Renunță după câteva secunde la ideea de a se trezi, căldura aşternuturilor şi moliciunea lor o determinau să rămână mai mult acolo, aşa că se întoarse cu spatele la soare, băgând capul în pernă. O altă atingere pe spate o făcu să se întindă întocmai unei pisici când e alintată. Mișcarea se repetă, Ji Ana relaxându-se sub atingerea ce urcă spre umeri şi apoi coborî pe talie. O apăsare mică şi moale pe ceafă îi făcu pielea de găină , motiv pentru care se foi puțin. O alta fu plasată pe gât, pe umăr, iar în cele din urmă lângă ureche.

-Trezește-te, iubito. Vocea uşor răgușită a lui Jimin îi şoptea la ureche, respirația caldă gâdilându-i pielea.  Ştiu că nu dormi, te văd Ji Ana. Îi dădu părul într-o parte şi o sărută pe umărul gol, muşcând-o superficial.

Fata gemu involuntar, furând astfel un zâmbet larg de la Jimin, pe care îl putea simți până şi cu ochii închiși.

-Iubito, o să mă ignori? Îi şopti din nou la ureche, în timp ce cu buricele degetelor îi mângâia spatele.

-Îhm. Fu singurul ei răspuns.

Jimin se ridică sprijinit în cot şi se lasă peste ea, pieptul lui fiind acum lipit de spatele ei, îşi strecură mâna până ajunse pe abdomenul ei şi o ciupi.

-Nu ai să mă laşi să dorm, nu-i aşa? Oftă ea, iar în cele din urmă decise să se trezească, atingerile lui fiind prea tentante.

-Nu. O sărută pe ceafă şi se retrage puțin, cât  pentru a putea ea să se întoarcă cu fața. Bună dimineața! Jimin se aplecă şi o sărută pe buze leneş, cu mișcări încete. Ai dormit bine?

Ea abia îşi deschise ochii, iar imaginea din fața ei era mai orbitoare decât soarele în sine. Lumina ce pătrundea printre draperi i se revărsa în părul blond şi ciufulit, pe chipul fără imperfecțiuni.

Îşi ridică mâna spre el şi o aşează pe obraz. Era fin, întregul lui corp emana căldură, ceea ce o făcea să vrea să stea lipită de el o zi întreagă. Jimin îşi pune mâna peste a ei şi o sărută în podul palmei, fără a întrerupe contactul vizual.

-Nu ştiu cum am dormit, dar clar m-am trezit bine. Răspunde înăbuşindu-şi un căscat cu mâna liberă.

-Mă bucur să aud asta, şi eu. Se aplecă peste ea şi îi sărută fruntea, coborând spre nas, obraji şi în cele din urmă buzele.

Era un sărut tandru, inocent. Ji Ana se prinse de el, cu o mână se juca în părul lui, iar cu alta mângâia pielea spatelui la care avea acces. El se lăsă mai jos, alinând pielea gâtului cu săruturi umede, înaintând spre piept. Una dintre mâinile lui îi frământa talia, pe când pe cealaltă o puse pe coapsă. Atingerile erau directe, ceea ce îi electriza simțurile.