Impas || Park Jimin

Capitolul 16

-Jung Hee Young, mult îți mai ia ca să răspunzi. Vocea stridentă a mamei ei se auzi din difuzor.

-Seon Ji Ana. Spune sec.

-Ce?

-Seon Ji Ana, aşa mă cheamă.

-Nu mai folosi numele ăsta, ea e moartă. Spune nervoasă.

Fata nu face nimic în afară de a râde forțat, aproape isteric.

-Dar ce talent pe tine, eşti medium. Nu am ştiut.

-Eşti beată? O întreabă femeia enervantă.

-Ce îți pasă ție? Ce vrei? Zi mai repede, că vocea ta îmi arde timpanul .

-Trimite-mi bani. Spune cu vocea senină.

-Sigur. Îți trimit ceva chiar acum. Spune amuzată.

-Serios? Femeia din telefon era încântată, ştia că fiica ei nu ar fi lăsat-o baltă.

-Da. Fiindcă îmi eşti așa de dragă, îți dau un bilet special de dus la dracu.

-Ce?

-Ce auzi, voi face şi eu ce ai făcut tu cu Seon Ji Ana! Spune dur.

-Adică? Ce o să faci?

-Te reneg.

-Ce tocmai îndrăznești să faci? Femeia de la capătul apelului parcă luă foc.

-TE RENEG! Nu îndrăzni să mă mai cauți! O consideri pe Seon Ji Ana moartă? Te voi ruga să o faci în continuare aşa. Rămân ea. Voi renunța la tot ce ține de familia Jung. Nu mai sunt ea, nu mai sunt Jung Hee Young. Nu o să mai fiu ea. Sunt doar o persoană moartă pentru tine. Nu îndrăzni să mai apari în viața mea, în fața mea, în nimic. A fost ultima dată când mai auzi de Hee Young. Țipă la ea şi închide telefonul. Îi scoate bateria şi-l aruncă pe masă.

La naiba cu toat. Să le ia dracul pe toate.

Respiră adânc şi-şi trece mâinile prin păr, una dintre ele încurcându-se . Oftează exasperată şi reuşeşte să scoată mâna cu câteva fire de păr în minus. Se uită absentă la fereastră. Îi stricase tot cheful.
  Ceilalți se auzeau râzând din living. Nu voia să le strice petrecerea. Cercetează cu privirea în căutarea unei sticle de orice.
   Era nervoasă, îşi dorea să uite complet de apel şi de ce tocmai îi spuse. Nici nu se înțelegea de ce regretă atât de mult, în fond era o persoană care îi ruinase jumătate din viață.

Observă o sticlă de vin desfăcută pe blatul de marmură de lângă frigider.

Apucă sticla şi bea direct din ea. Gustul tare al vinului îi provoca usturime pe gât. În mod normal nu s-ar fi văzut în stare de aşa ceva, dar... niciodată să nu spui niciodată.

Duce sticla din nou la buze, dar cineva i-o trage din mâini.

-Ya! Se revoltă fata întinzîndu-se după sticlă. Nu avea nicio şansă, înălțimea ei sigur nu o ajuta. Jimin ținea sticla ridicată deasupra capului lui.

-Bei singură? De ce ? O întreabă curios.

-Ca să întrebe proștii ca tine. Dă-mi sticla aia! Țipă , întinzându-se să ia sticla din mâna lui. Încerca să sară să o prindă, dar echilibrul ei lipsea cu desăvârșire, aproape căzând pe spate, amețită. Jimin o prinse cu brațul liber.

-Eşti nervoasă. De ce? O privea ținând sticla încă ridicată.

-Parcă ți-am mai zis, Jimin. Dă-mi sticla ca să-ți zic!

-Zi-mi şi apoi îți dau sticla. Îi zâmbește amuzat.

- E sticla mea, nu-i corect. Se plânse ea.