Freamăt melancolic
Câtă melancolie-i revărsată,
În arcuirea senzuală a buzelor...
Câtă nevinovăție vinovată,
Tăinuiești în lacurile ochilor ..
Pe chipu-ți alb trece o umbră,
Surâsul, ca o veșnică enigmă.
Nuanțarea câteodată-i sumbră
Ca abandonul poetului în rimă.
Treci prin pădurea de smarald,
A gândurilor, de vers întinerite.
Când doruri multe pieptu-ți ard,
Te rătăcești în recitări șoptite .
Cât strângi în brațe nemurirea,
N-o neglija,dă-i glas profund,
În freamătu-i neînțeles, iubirea
Va șterge lacrimile ce s-ascund.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoetryPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
