CE MI-AȚI FĂCUT?

2 0 0
                                    

CE MI-AȚI FĂCUT?



Dintr-o oarecare, scrisă-n soartă,
Chip neînsemnat și aproape șters.
Ați arătat la lume cum mă poartă,
Trăirile plânse cu-amar în vers.

Sunt anonima de unii admirată,
Iar alții-n față, invidie-mi servesc.
Că mă știau ca pe o dezorientată,
De care râd și-acum și se cotesc.

Prin ridicarea asta atât de bruscă,
Stârnesc deopotrivă ovaţii și ciudă,
Că neghiobia mea de biată muscă,
Nu-i prevăzută-n vers să se audă.

Că uneori nu ies din încâlceală,
Acest fapt nimeni nu o să-l știe .
Decât persoana care cu migală,
Îmi corectează a mea stângăcie.

Demult, eu m-am visat în cărți,
La înalt grad mi-a fost demența.
Pașii nu mă poartă-n alte părţi,
Decât acolo unde aflu indulgența.

Am găsit și indulgență și răbdare,
Dăruire și infinită disponibilitate.
Acum mă-ntreb de merit oare?
Asimilând pe rând gesturile toate.

Că-s un nimic în pană de idei...
Le-ncurc, ca alţii să descurce..
Fără tristeţi nu mai ies scântei..
Poeta dispare și încet, se duce.

SURÂS ENIGMATICUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum