LUPTĂ INTERIOARĂ
Nu mă abandona definitiv în pâcla urii,
De-o vreme mă pândesc ochii sticloși.
Ajută-mi Doamne, să pun strajă gurii !
Să nu murdăresc cerul cu norii ei groși.
De-o fi să simt cârcirea cuvântului greu,
Venind în fugă, ca o săgeată otrăvită .
Fie-mi omenia și iubirea aproape mereu
Și gândul înțelept ce-mi spune: Evită!
S-arăt celui care intenționat lovește,
Că pot fi calm și-ndeosebi mai iertător.
Iar răutatea ce dinadins el o slujește,
N-o să mă-nvingă, oprindu-mă din zbor.
Omule-nțelege, că viața-i pentru toți,
O chemare tumultoasă sau mai lină .
Parcurgând-o, din suflet poți să scoți,
În locul frustrării, fascicul de lumină.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoesíaPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
