CA DE OBICEI
Împing de zile, pe pământ de rogojină,
Așteptând una să treacă și alta să vină.
Fără sens mă mișc, servind cât se poate.
Clipa conturată cu flori și frunze presate.
Mai trag de timp, fără s-aduc apostrofări
Tac și rabd , constrânsă-s de împrejurări.
Doar eu cu mine , zeflemitoare chicotim,
Cu ambuscada vieții, treptat ne obișnuim.
Între normal și-o discordanță fulminantă,
Expun păreri, să par cât de cât interesantă
Las numai urme peste un film developat,
Întrebând retoric, cine-s eu cu adevărat?
Umbră împrăștiată peste sclipiri de soare,
Cer nepregătit, pentru lacrimi viitoare.
Amurg ce pleacă la întâlnirile cu noaptea
Om speriat de confruntarea sa cu moartea.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoetryPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
