DESCUMPĂNIRE
Cum pot susține că-s poet,
Când nu știu a scrie pe hârtie?
Năravul pare hilar și desuet,
O aberație numit-am poezie.
Și nu-nțeleg, de ce am un blocaj?
Se-ncuie ușa minții câteodată
De parcă am căzut de la etaj,
Amnezia integral e instalată.
N-am să-mi vântur intelectul,
Care-i o plângere-nvechită.
Acordați-mi vă rog dreptul,
De-a debloca gândire afurisită!
Adesea nu știu încotro s-apuc
Cerșind cu disperare regăsirea.
Doar întristări în versuri vă aduc
Și-mi recunosc descumpănirea.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoesíaPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
