LIBERTATEA MEA
Ador libertatea mea, dar uneori pe piept apasă,
Eu însumi lipsesc din ea, când nu mi-s toate acasă.
Parcă am pierdut ceva, într-o abisala emisferă
Și-n lumea plină de poeți, sunt doar o pasageră.
Gândul parcă-i amețit, predispus la hibernare,
Delăsarea s-a-ntețit, mă întreb, ce rost mai are?
Să arunc un vers poznaș, prescurtat la margini,
Dacă-n peisajul insipid nu mai găsesc imagini.
Care să redacteze scena, cu farmec neasemuit
Și să rămână-n amintire, curgerea lui, spre inedit.
Apar, dispar, mă fofilez, caut tensionat cutia
Care mi- a scos în cale darul, de a scrie poezia.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoesíaPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
