VREAU LINIȘTE!
Las durerea ca să doarmă, i-am dat un somnifer,
De o zgâlțâi se răstoarnă, ca furtuna din înalul cer .
Liniște! Nu o vreau trează, ravagii face îmbufnata!
Ea, cu mine se distrează, încercând să mă dea gata...
Pășește-ncet, doarme ușor, sensibilă e hoțomana !
Dar lovește sfidător, până scormonește rana.
Apoi îmi dă pace să zac, vezi doamne ce-i pasa!
Daca nu pot s-o ignor și să-mi fac viața frumoasă...
Meteahna ei secătuiește, e natural să necăjească!
Câtă vreme odihnește, permite sufletului să trăiască.
Nu-i bună-ntinsă pe divan, ci-n hruba cu poloboace,
Aș închide-o acolo un an, să nu mai aibă ce îmi coace.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PuisiPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
