RUTINĂ
Mi-s toate zilele ca una, în acest banal zidite,
Dimineața-i stăpânită,de gândirile scrântite.
Zorii zilei devastându-i, cu o sete de cafea,
Urmărind sporăvăiala, ce îmi seamănă sadea.
Mă grăbesc ca fiecare, să apuc clipa de coadă,
Poate voi șantaja timpul, al secundelor iscoadă.
El trece fără milă, trezindu-mă că-s grizonată,
Umerii-s puțin aduși, fața-i de cute crispată .
M-ascund de mine însămi, torturată de sfârșit,
Care vine, mă topește, într-un ceas nebănuit.
Că-n tot e zădărnicie, muncă fără vreun folos,
Toate drumurile-or duce, înspre cele mai de jos.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoesíaPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
