TÂRZIU DE TOAMNĂ
Norii-și țes pânza ca nervurile de frunză,
Copacu-și spală brațele negre-n ploaie.
Soarele dispare, iar lumina lui difuză,
S-a făcut scânteie-n șemineul din odaie.
Mi se coboară ceața pe trunchi scorburos,
Bruma se-așează ca un tipar de pălărie.
Vântul, se plimbă și-mi pare a fi nervos,
Starea de neastâmpăr mi-o transmite mie.
Rătăcesc încă, prin anotimpul frumuseții,
Nostalgie-ntr-un târziu de toamnă risipită.
Lăsând usoară urmă pe tabloul vieții,
Să mi se știe-n lume de trecerea grăbită.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoesíaPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
