PENTRU CE?

2 0 0
                                    

PENTRU CE?



Doar să acumulez inconștient păcatul,
Adunând boli felurite-n trup de lut?
În gât să mi se oprească dumicatul
Când sufletul între neliniști stă pierdut?
Oare doar pentru atâta m-am născut?

Ca să reprim definitiv o urmă de surâs,
Înlăturând o bucurie aflată la-nceput,
Abandonată într-o convulsie de plâns,
Cu inima făcută ghem de gândul abătut,
Chiar... numai pentru asta m-am născut?

E greu de închipuit un trai lin și frumos...
Deprimarea, amenință prin suspinu-i mut.
Prioritară e nesiguranța ce mă doboară jos,
Simțindu-mă perdanta celui mai scump avut,
Refuz să cred, că pentru asta m-am născut.

SURÂS ENIGMATICUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum