ZIC ȘI EU
N-au nici un rost ochii tăi triști,
Alimentează bucuria cât exiști .
Vine vremea când toate se duc,
Sub învelișul frrunzelor de nuc .
Acceptă trecerea,pe-a lumii vale,
E toată-un coborâș și o urcare .
Găsește-n tine fărâma de putere,
Fă-ți plăcută-n lume-a ta ședere.
Inevitabilul oricum se va produce,
Nu sta să te gândești numai la rău!
Că-i rânduită menirea și o cruce ,
Ia-ți ce se cuvine,ce este al tău .
Scutură fuiorul ploilor de lacrimi,
Nu-i da voie pe loc să mi te țină,
Învrăjbit de-i fi de chin și patimi,
Îndreaptă-ți pașii spre lumină .
Că Domnul Sfânt te are-n grijă,
El știe de tine și ce-ți trebuiește.
Primi-vei pansament pe schijă
Când soarta nemiloasă te lovește.
Așa că lasă deoparte disperarea,
Păstrează-ți calmul,mergi -nainte,
Pavată îți va fi în veci cărarea ,
De catedrale și negre morminte .
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoetryPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
