SCLAVIA DURERII

4 0 0
                                    

SCLAVIA DURERII



Să trec pe unde-am mai trecut odată?
Pe-acolo pare-mi-se ,urmele se văd.
Amintirea ce-o credeam decapitată,
Tentaculele-ntinde și face iar prăpăd.

Mai sunt reminiscențe,chiar de le ignor,
Vizibile-s și nu s-or șterge niciodată
Sulițe străpung, junghiurilor dau onor ,
De crâncene dureri ființa-i sfârtecată.

Mă-ntreb,cât mai am pe lume de plătit ?
Zeciuială scrâșnetelor,tribut suferinței.
Că-n întregul os, molima s-a răspândit .
Iar eu sunt slugă credincioasă umilinței.

Amară-i cârcirea ,purtată-s în derută,
Anină pasu-agale,sovăitor și șchiopătat.
Viața-i doar o cale ,de bocet întreruptă,
În care-și face loc,un ins puțin întârziat.

SURÂS ENIGMATICUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum