O SPUN CU MODESTIE
Nu-s un munte de știință, sunt poetă de decor,
Gustând din cupe amare, rimele ies mai cu spor.
Pe aripile nostalgiei, pus-am ardoare-n picățele,
Ca să le citiți cu drag, să fiți încântați de ele.
Am folosit puțina cunoștință, răul să îl izgonesc,
Deranjat-am tulburarea, cu valsul cel ingeresc.
Mă contopesc cu rima, în izbucniri nesățioase,
Scrierile prăfuite, poate că nu-s așa frumoase.
Nu mă compar cu geniile, lingvistic sunt săracă,
Dar sufletul nu se oprește, nu poate sa tacă.
Că a găsit aici refugiul, în noul stil de exprimare,
Nu-i refuz plăcerea, răspund supusă la chemare.
El îmi dictează pe-ndelete, glasul il voi face auzit,
Chiar de mă împiedică o bâlbă, ori gândul negândit.
Tema principală-i viața, neștirbită o expun pe foi.
O însușesc cu bune și cu rele și-o împart cu voi.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoésiePoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
