INDISPOZIIȚIE

4 0 0
                                    

INDISPOZIŢIE



Demult, speranțele știau cânta la orgă,
Azi, viața-i un compartiment de morgă,
În care cătrănirea duhnește a cadavru,
Iar coșciugul clipei,n-are nimic sacru.

Bocetul, sapă pe fața-ncrâncenată riduri,
În crematoriul înfierării topesc gânduri,
Ca și tămâia între înfierbântați tăciuni.
Disprețuind timpul că n-aduce minuni.

Procesiunile haotice, altceva mă-nvață,
Să asist la priveghiul binelui cu greață,
Aș trece existența, prin ciur de ironie,
Dacă incertitudinea n-ar fi sortită mie.

SURÂS ENIGMATICUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum