COPILĂRIE
Te vreau cu dor neostoit în a mea maturitate,
Să joci șotronul, sărind zglobie-ntr-un picior.
Să-nalți zmeie, să ducă grijile departe,
Ochii tăi ca cerul, să nu îi tulbure vreun nor.
Ce veselă-mi păreai cândva, dragă copilărie,
Cănd spiritu-mi era cutezător, neobosit și brav...
Acum, cutreier șesul,urc dealul și-o câmpie,
Cu gând împovărat și pasu-ncetinit și grav .
Te caută sufletul tânăr,cu pleată argintată,
Privindu-mi drăgăstos nepoții care cresc .
Basmul meu cu zâne,simt c-a fost odată,
O lacrimă nostalgică, în carusel copilăresc.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PuisiPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
