DE-ALE MELE...
Îmi trec prin ochii minții poze,
Că viața nu mi-a fost pe roze,
Licăr trăitor în timpul adoptat,
De un sistem osos atrofiat.
Lupta-mi părea gravă insultă,
O vulnerabililă răscoală mută.
Candid luam pe NU în brațe
Ca sufletul să se descalțe.
De urma ponegririi cu dispreț,
De trufia surdă a omului măreț.
De implacabile și rele infamii,
De avalanșa grosolanei inepții.
Care mă obligau să mă ascund,
În gându-mi labil să pătrund.
În așa fel să-ncerc să-l modelez,
Cu ranchiuna lor, să nu-l pătez.
Încă sufăr, nu mă pot desprinde,
De amintirea care mă închide.
Într-o fiolă transparentă de stilou,
El în povestea mea este erou.
Pansează răni și reînoadă strofe,
Cerneala șterge adesea catastrofe.
Necontrolată-mi pare acțiunea,
Că nu-s înrudită cu perfecțiunea.
Eliberez silabe, ce mi-s familiare,
Aici nu am nevoie de o simulare.
Ce liniște predomină singurătatea!
Din colțișorul ei, sfidează realitatea.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoetryPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
