PLĂSMUIRE BOLNAVĂ
Mi-e rușine plăsmuire,că te vreau așa bolnavă,
Și cu trista amintire ,prin poeme-mi aflu treabă.
Rănile îți sunt deschise,ți-am cătat vraci și-alifie,
Le-ai respins cu vehemență,n-ai vrut decât poezie.
Amaru-i șarpe veninos ,în jurul gâtului încolăcit ,
Mai slăbește din strânsoare,de m-apuc să îi recit.
Te-oi îngriji cum pot ,ești inspirație covalescentă,
La fiecare mișcare ce o faci voi fi extrem de-atentă.
Muza vrea să mă găsească,prin catacombele triste,
Când se va clătina clipa,sufletul să mai reziste.
Prin vers își va găsi puterea,să se ridice iar și iar,,
Până va trece-mpăcat ,peste al vieții-ngust hotar.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoesíaPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
