ÎNVĂLMĂȘEALĂ

1 0 0
                                    

ÎNVĂLMĂȘEALĂ



Mintea zăludă,zvonuri recepționează,
Inhalând sporadic gravitatea cuvintelor .
Trupu-n neliniști ,se dezintegrează,
În presupuneri ca gurile mormintelor.

Răpusă-s de gânduri , am umeri gârboviți ,
Când pâlnia urechii s-asculte se apleacă.
Tot răul despre care-n șoaptă povestiți,
Să fie o născocire și repede să treacă.

În spațiul de stocare de capacitate mică,
Închipuiri grozave provoacă-nvălmășeală.
Tot cheful de viață, bulucirea lor îl strică
Faptul că exist ,uneori îmi pare o greșeală.

Încerc să-ndepărtez ce mă ține-n loc,
Sordidele scenarii, mă sâcâie, mă seacă.
Vești nefavorabile,întețesc al agitației foc,
În stare șifonată, las zilele să-mi treacă.

Lâncezesc,așteptând dezlănțuirile prezise,
Tremur din încheieturi ,până-n acel ceas .
Când pronunțarea se va da-n hârtiile scrise,
Abia atunci voi ști,dacă dreptatea are glas.

SURÂS ENIGMATICUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum