OCHI SUFLETEȘTI
Cutezanța copilului îmbrățișează cerul ,
Când maturitatea îngenunchiază pe pământ.
În inocența lui, se-alintă, făcând-o pe rebelul ,
Și-n loc de plânset, se-avântă într-un cânt .
Sufletul, in nimicuri își află mulțumirea,
Când, cu blândețe, face pașii către ceilalți .
De-ai fi capabil să-i înțelegi uimirea ,
De ură și invidii ai învăța să te descalți.
Nu-i loc de prigonire acolo unde visul ,
Este la el acasă, râzând cu gura toată.
Cu o speranță vie, se stinge-ntreg abisul,
Îcrederea-l înalță, cum viața n-o să poată.
Chemarea, îl va duce spre gloriosul mâine ,
Și săruta-va soarele, pe obrăjorii bucălați,
Surprinzându-și bucuria-n lătratul unui câine
Și-n urmele pașilor care pe rouă le lăsați.
Dacă trupul de trei ori pe zi se poate frânge,
Sub nesfârșirea poverilor și grijilor lumești.
Caută însuflețirea, ea-ntotdeauna te convinge,
Să recunoști că este un miracol că trăiești.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
ŞiirPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
