DEPRESIV

2 0 0
                                    

DEPRESIV



În ostrov sterp, mă înhață nebunia,
Mi se implantează abuziv nefericirea.
Haosul scrâșnește și își arată lăcomia,
Hămesit decide să spintece amăgirea.

Încremenesc urcând pe culmea disperării,
Că viața-mi pare ca o compilație avară.
Urmărind să șteargă urma reabilitării,
Lacrimi amare, nu încetează să își ceară.

Aș strivi tragismul ce m-a marcat în timp,
Să uit de maltratarea minții bolnăvicioase.
Legând delirul toxic de invizibil anotimp,
Desfătându-mi sufletul cu zile frumoase.

SURÂS ENIGMATICUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum