ORBIRE O FI ?
Oare-i e sortit să nu vadă fericirea nicăieri?
S-audă numai adevăruri spuse pe jumătate?
O mogâldeață se hrănește cu propriile tăceri,
Le-ngurgitează pe-ndelete, în singurătate.
La masa lumii n-are loc, scaunul ei e lipsă,
Priviri cu subânțeles din decor o izgonesc .
Toleranța și-nțelegerea sunt într-o eclipsă,
Pași nesiguri în noapte nesfârșită se topesc.
Licărul ochilor ei, este opaiț cât un chibrit,
Umbriți de pleoape triste, ca suspinu-i mut .
Din grota-nchisă, de bunăvoie-ar fi ieșit,
Dacă iubirea nu era o vorbă de-mprumut.
Încrederea în sine devine un tărăm zdrobit,
Cioburi sfârâmate-n nepăsătoare grabă.
Acesta-i universul care din timp e pregătit,
Pentru ființa care s-a dat însingurării sclavă.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoetryPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
