COLIVIA

2 0 0
                                    

COLIVIA



Zăbrele anxioase închid gânduri mici,
Ca niște prizoniere, în case de chirpici.
Intenții-s reprimate, iar zidurile cresc
Peste imagini care, nu mi se potrivesc.

Înalta viziune, din spațiul strâmtorat,
S-a șters și nu mai are tiparul modelat.
Fără fundamentul inteligibil rezistent
Nu poate să reziste ideea de moment.

Se-afundă în orbite, ochii triști și duși,
Privind colivia, lipsită de pereți și uși.
O ială-i îndoiala și nu mi-e de folos.
Spiritu-l inhibă, distruge ce-i frumos.

SURÂS ENIGMATICUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum