CRĂCIUN CU MIROS DE RAI
Mai caut încă, Crăciunul copilăriei mele,
Până și-mpodobitul casei părea un ritual.
Cu câtă inocență priveam printre perdele,
Sperând să zăresc Pruncul, Craiul cel Regal.
Mi-o amintesc pe mama, fredonând colindă,
O Preacurată învăluită-n bunătate și senin.
Miros de rai era, când surâdea din tindă
Și ne-ndemna, Divina Întrupare s-o vestim.
Tata, ca un Iosif blând, cuvios și protector,
Ne-mbrățișa, ne mângâia pe fiecare-n parte.
Stau și mă-ntreb, de ce mi-e atât de dor?
De tinerețea lor, care s-a dus așa departe?
Azi, vine Crăciunul, însemnătatea Lui e vie,
În suflet credincios, se naște iarăși Dumnezeu.
Dar dispărut-a farmecul acela din copilărie,
Pe care-l caut undeva... în interiorul meu...
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoesíaPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
