SPUNE TU
Spune tu dacă mai are rost să scriu,
Tu-mi știi impasul, chiar și șovăirea,
Simt că a dispărut avântul și trăirea...
Lămurește-mă în ceea ce nu știu.
Eu văd în tot ce fac numai greșeala,
De aceea vin la tine cu scrisoarea...
Nesiguranța îmi distruge cuvântarea,
Ajută-mă cât poți să depășesc sfiala.
Fă să-mi recapăt abilitatea de altă dată,
Să fiu stăpână pe propria-mi gândire.
Dacă revizuiești, eu am o mulțumire,
Te rog, nu mă lăsa nesupravegheată!
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoesíaPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
