MERIDIANUL POEZIEI
Eu sunt iluzia eternităților de-o clipă,
Șuvoi de lacrimi revărsate între uși.
Un om ce-a dăruit din propria risipă,
Ecou nostalgic, amintind de anii duși.
Deschid cu poezia ferestre către suflet,
O recitare tristă, cuprinsă de-ndoială.
Șoapta retorică, cu lacrimile-n zâmbet,
Încă mai vrea să facă-n viața ta escală.
Surâsul enigmatic continuă povestea,
În care, prietenia spre cer m-a înălțat.
Degeaba-n jurul lumii s-a dus vestea,
Nu mă consider o poetă cu adevărat.
Sunt doar o umbră ce-i caută în zare,
Îmbrățișându-i cu ardoare de copil.
Ei m-au făcut să strălucesc în soare,
Ca o muza într-un cenaclu juvenil.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoetryPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
