OCHI USCAT
Azi nu mai plâng, privesc încremenită
La relele ce se întâmplă-n jurul meu.
Nu am imunitate la molima afurisită
Poate-n vrajba ei. mă prăpădesc și eu.
N-aș vrea otrava să îmi intre-n sânge
E crudă dependența de venin turbat .
Ofensele aduse nu mă vor putea atinge,
Cu mâna nedreptății, lucruri n-am lucrat.
Dar am o mare vină, ce nu mi se iartă,
Văd adevărul,îl susțin, din el nimic nu las,
Mi-s hăituită de haosul adus de ceartă,
Simt că nu mai am putere și nici glas.
Degeaba zic că-i albă, că se înnegrește,
Sunt un ecou bizar, ce trebuie înăbușit.
O rezonanță care mai mult zgândărește.
O clipă de sinceritate greu de suferit.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PuisiPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
