O NEBUNIE

2 0 0
                                    

O NEBUNIE



Aș sugera de s-ar putea, o prelungire a nopții,
Căci ziua, nu prezintă nici un pic de satisfacție.
La voia întâmplării, plutesc deasupra morții,
Replicile-mi stau în gât, fără viteză de reacție.

Silită mă trezesc ca să respir aceeași nebunie,
Fără chef, reiau tot ce m-așteaptă-n casa scării.
O stivă de probleme provoacă cumplită isterie,
Răspândind în jur motivele descurajării.

Se simte-n glasul molcom, că-i mintea derutată,
E razna sfera liniștită în care adeseori se retrăgea.
Mă mișc alene, ziua-i pare a fi fobie deplasată,
Să mă ascund în bezna neștiinței cred c-aș vrea.

SURÂS ENIGMATICUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum