NU CER MULT

4 0 0
                                    

NU CER MULT



Doamne, îngăduie-mi un pas pe uliți pietruite,
Redându- le mobilitatea, picioarelor înțepenite
Iarba, s-o simt sub călcâi, făcându-mă utilă,
Să iau pe papucii vechi, bucățile de argilă.

Dă-mi Doamne putere-n tendoanele de lut,
Trupul greu de putregai, să fie încă susținut.
Că imobilizarea teribil și azi ma înspăimântă,
Călcând lateral, pe temerea ce mă frământă.

De la chin și decădere, aș face salt în spate,
Cu mersul de pinguin, n-ajung prea departe.
Dar mi-e dor de echilibrul ce l-am avut odatã,
Când răzimam coatele, pe stâlpii de la poartă...

SURÂS ENIGMATICUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum