DEZAMĂGIRE
Pământ nesătul de lacrimi, devorator de suferințe,
Câtă vreme ai să mă ții, înlănțuită-n umilințe?
Ia-mi lumina ochilor, văd asupririle nedrepte,
Toate le adun în mine, le absorb ca un burete.
Ia-mi și glasul care strigă, dezrobirea ce nu vine,
Să mă așeze sub glie, poate acolo e mai bine.
S-ar sfârși amenințarea gesticulărilor barbare,
Grozăvia e stârnită, de-a urii neagră vâltoare.
Otrava macină, ucide, simt grotescul în grimasă,
Hai moarte, te aștept, ia-mă și mă du acasă!
Cu mâinile împreunate, împachetează-mă în humă,
Că viața nu-i de prețuit, e răzvrătire și minciună.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoesiaPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
