MĂ DOARE IARNA
Mă doare iarna cuvintelor grele,
Mă ustură asprimea crivățului lor.
Bolnăvicios veninul ce stă-n ele,
Răceala-i de-un efect răvășitor .
Rău doare gerul orgoliilor seci,
Sloiuri ascuțite împung,rănind.
Sufăr de lapovița gândurilor reci
Înspre mine când le văd venind .
Alunecosul luciu al înstrăinării,
Nu poate fi zdrobit așa ușor .
Când sub meteahna nepăsării,
Plutesc indiferențe care dor .
Doare iarna săgeților de gheață,
Ninsoarea gravă a aprigei mânii.
Avalanșe gri mă lasă fără viață
Pănă când ploile iertării vor sosi.
CITEȘTI
SURÂS ENIGMATIC
PoesíaPoezia-i o oază de melancolie ,o exaltare a sufletului sufocat de tăceri ,care încearcă să redea instantanee ale vieții neștiute,ascunse în arcuirea unui surâs,care captează atenția ,stârnește interesul ,dar rămâne tot o enigmă și un semn de întreba...
