doar un simplu party?

2.

3 noiembrie, ora 2:00 dimineața

Încă nu ne-am terminat țigările și vin 2 prieteni de-ai lui de la imperial (ceva sală de jocuri) :
- Ce faci mă aici? întreabă unul dintre ei, pe care aparent îl cheamă Scott.
- Fumez o țigară, tu? spune Damian.
- Am venit să-mi iau țigări. spune tot Scott. Celălat e destul de tăcut, nu spune absolut nimic pe toată perioada poveștilor. 
- Voi, ce faceți? Vreți să vă dau cheile mele de la apartament? adaugă Scott cu un zâmbet pervers, căutând în buzunar.
- Da. întinde Damian mâna.
- Am și eu o pistă, e unguroaică, dar nu asta contează. E bună rău. Trebuie să împărțim apartamentul, am 2 camere, la fix, voi într-o cameră și noi în alta. răspunde Scott foarte rapid.
- Dar cine a zis că ea e orice pistă? spune Damian și îmi pune mâna după umăr, trăgându-mă spre el. Mă așez cu capul pe umărul lui și zâmbesc scurt.
- Am înțeles. Deci nu mai vreți cheia. face Scott un pas ca și când ar da să plece, dar nu o face când Damian intervine:
- Ce zici? mă întreabă uitându.se fix în ochii mei.
- Nu, nu de data asta, poate cu altă ocazie.
- Cum adică altă dată? ridică o sprânceană.
- Pur și simplu. spun, dar de data asta el nu mai zice nimic, oftând scurt.
- Tu nu vezi că îi e frig la fată, dă-i hanoracul, boule. adaugă Scott uitându-se la mine și analizându-mă atent.
- Ți-e frig? mă întreabă Damian.
- Puțin. Mi-am lăsat cămașa înăuntru. Am zis că nu stăm mult. moment în care își dă hanoracul jos și mi-l dă mie.
Mă îmbrac, apoi îl observ pe Damian ridicându-se, dar eu nu reacționez nici cum, neștiind ce vrea să facă, așa că stau în continuare relaxată jos, asteptând o explicație. 
Dă să plece, face câțiva pași, dar se întoarce când observă că eu încă nu m-am ridicat. Mă uit puțin confuză la prietenii lui, apoi la el, observă neînțelegerea din privirea mea și îmi întinde mâna. Îl prind la rândul meu de mână, îmi face semn să mergem, după care plecăm înapoi spre etiquette.
E atât de superb, parcă e o secventă ruptă din filme, el fiind adorabil de frumos, simțindu.se puțin jenat din cauza prietenilor lui, dar totuși la fel de chipeș. Stau și mă uit la el preț de câteva secunde bune, care par o eternitate, până ajungem în dreptul trecerii de pietoni, după care mă trezesc la realitate.
Ajungem înăuntru, ne stabilim tot în locul în care am dansat și până acum, începând să ne intrăm în ritm, făcând ceea ce simțim pe moment. Aș vrea ca momentul ăsta să nu se termine prea curând.
La un moment dat mă învârte într-o piruetă, după care îi fac twerk. Când mă ridic, îmi pun mâinile după gâtul lui, zâmbind, el își mușcă buza de jos și adaugă:
- Mă omori !
Aproximativ jumătate de oră o mai ținem așa, după care îi cam plâng plămânii după o țigară. Ieșim și mergem pe laterală, în capăt de tot, unde putem să ne înțelegem cât de cât.
După ce ajungem, merge după un zid să-și facă nevoile, timp în care eu mă uit la telefon și observ că prietena mea mă pierduse, îi spun unde sunt și mă mai uit la mesajele noi. Am nevoie de ea să nu merg singură acasă, așa că mai îmi dă câte un mesaj când vede că dispar brusc din preajma ei.
Când observ că vine Damian înapoi, închid telefonul și aștept să deschidă un subiect.
- Ți-am dat hanoracul ca să ai un motiv să ne vedem mâine, ok? spune el.
- De ce trebuie să ne vedem? mă încrunt la el.
- De ce nu? Sau vrei să fie distracție doar pentru o noapte? își aprinde țigara.
- Nu...dar pun pariu că mâine nu o să îți mai aduci aminte nimic.
- De ce spui asta? ridică o sprînceană.
- Ai băut mult?
- Puțin. Bine, poate puțin mai mult...
- Uite de asta. întorc capul în altă parte.
- De ce voi fetele aveți mereu impresia că dacă bem puțin peste măsură, următoarea zi nu ne mai aducem aminte ce am făcut, hm? se uită foarte atent la mine.
- Pentru că așa e.. ridic o sprânceană.
- Uite...promit pe degețel că mâine o să îmi amintesc absolut tot, și o să ne vedem, bine? întinde degetul mic spre mine.
- Bine. intervin după câteva momente.
- Încheie. spune el.
Prima noastră promisiune. Ce drăguț. 

Mai dansăm o scurtă perioadă de timp, după care ne decidem să ne odihnim câteva momente pe canapea, unde o zăresc pe Kaila, care se pare că nu mai poate de somn. Ne înțelegem din priviri, îl anunț pe Damian că trebuie să plec, îmi iau lucrurile, o iau pe Kaila și tot drumul spre casă îi povestesc în mare ce s-a întâmplat.

Damian seamănă foarte bine cu Luca Heubl.