doar un simplu party?

32.

2 martie, ora 16:00

Astăzi e ziua Kailei. M-a chemat la ea pentru a petrece câteva ore, împreună cu mulți alți prieteni de-ai ei.

Ajung destul de târziu în garsonieră. Sunt atât de obosită, încât m-aș culca și cu hainele de pe mine.
Încerc să par destul de silențioasă și să nu deschid becul pentru a nu-l trezi pe Damian. Merg să beau puțină apă, dar mă sperii groaznic când văd o siluetă pe scaun.
- La ora asta de ajunge acasă? răsună vocea lui Damian.
- M-ai speriat. Am crezut că dormi. tonul meu e destul de jos.
- Cum aș fi putut să dorm? Îmi făceam griji pentru tine.
- Știi bine că m-a chemat Kaila la ziua ei, nu puteam s-o refuz, e cea mai bună prietenă a mea. mă așez și eu pe scaun.
- Sigur ai fost doar la Kaila? pune accentul pe cuvântul doar.
- Tot tu nu ai încredere în mine? ridic puțin tonul.
- Pe bune...cât de prietene să fiți să stai până aproape la miezul nopții la onomastica ei? Sigur a mai apărut cineva care te-a făcut să mai rămâi. Măcar recunoaște.
- Dar nu e adevărat nimic din ce spui.
Era momentul acela când mi se tăia respirația, când nu puteam să spun nimic. Îl țineam de mână și aveam lacrimi în ochi. Era liniște. Nu ne mai certasem de multă vreme. Îmi amintisem și de părinții noștri. Nu mai suportam situația de față.
Vorbeam cu el și voiam să par fericită. Voiam să nu-l fac să se simtă greșit că stă de-a deapta mea. Știa că nu știu să mint. Niciodată n-am putut să o fac. Mă cuprinde în brațe, cu o putere maximă. Iubirea se simțea de la o poștă. Mă simțeam bine. E așa frumos să te calmezi în brațele persoanei care acum câteva zile nu însemna nimic, iar acum e toată lumea ta.

- De ce mă ignori? spune când ne punem în pat. Nu făceam asta, doar că totul se întâmplase prea repede - relația noastră v-a lua sfârșit în curând din cauza părintilor, în curând nu ne vom mai spune iubito/iubitule, ci frate/soră. Nu sunt pregătită pentru asta.
- Nu te ignor... Dar aștept să văd dacă faci și tu vreun efort. adaug după un răstimp.
- Ce efort aș putea să mai fac, când văd că totul este contra iubirii noastre? o lacrimă îi curge lin pe obraz.
- Iar tu, cum poți visa la o iubire ideală? adaugă la scurt timp.
- Nu visez la o iubire ideală. Visez la iubire în care nu ne tăiem gâtul unul altuia prin diferite metode, inutile, stupide și aberate. La o iubire în care încrederea stă la baza relației. La o iubire în care respectul și caracterul contează mai mult decât aspectul fizic. Cer prea mult?
Am adormit amândoi cu lacrimi în ochi. Discuția asta a rămas neîncheiată. Nu vreau să-l pierd. Nici el nu vrea asta. Lumea din jur e atât de nesuferită încât ar face orice să-i despartă pe cei care și-au găsit liniștea, fericirea și iubirea. Să sperăm că în cazul nostru nu se v-a întâmpla ca lumea să câștige.