1.

527 18 0
                                    

2 noiembrie 2019

Nu sunt genul de persoană care merge des la partyuri. Nu mergeam deloc înainte. Dar azi am fost coruptă de 2 prieteni de-ai mei, Peter și Kaila, cu care mă înțeleg super bine de câțiva ani încoace.
Sunt atât de indecisă, nu știu dacă să merg sau să mă răzgândesc pe ultima sută de metri. Dar n-am ce face, i-am promis Kailei că voi merge cu ea.
Nici cu ce să mă îmbrac nu știu, dar într-un final îmi iau o pereche de blugi negrii cu talie înaltă și un body de dantelă, decupat frumos la spate. Cămașa mea preferată nu lipsește din schemă. Părul îl prind în 2 cocuri în varful capului cât de cât drăguțe.
- Ești gata? mă sună Kaila.
- Da, acum cobor.
- Te aștept în fața blocului tău. distanță dintre noi nu e așa mare, e vorba doar 2 blocuri care ne separă.
Ne întâlnim și cu Peter, care e la fel de energic ca de obicei, ne punem brățările și coborâm spre etiquette.
Ajunși la party, Peter se desparte de noi, încercând să combine orice apucă, ca de obicei, iar eu cu Kaila rămânem să o așteptăm pe o prietenă de-a ei, pentru a-i da și ei brățările.
După câteva ore, îl zăresc și pe Peter, care, se pare că a combinat ceva înaintea mea. Are o sticlă de Tedy în mână, dar era prea absurd să fie suc înăuntru, așa că iau și eu 3 guri zdravene de "vodcă sub acoperire".
Până în jur de ora 1:00 dimineața, am dansat cu Kaila și prietena ei, plus alte persoane aproximativ de vârsta noastră, care se mai băgau în seamă pentru a se distra. Peter nu s.a scăpat fără să mai îmi dea încă câteva guri de "Tedy".
Kaila dansa cu prietena ei pe scări, moment în care lângă mine apare un băiat pe nume Damian, pe care îl cunosc de la liceul meu, e nou, dar super drăguț.
Rămânând și Damian singur, m-am gândit că decât să dansăm separat, unul atât de aproape de celălat, să dansăm împreună. Mă apropii de el, îl iau de mâini și începem să dansăm. Pare puțin confuz la început, neștiind ce vreau să fac, dar își intră repede în ritm și de acum începe distracția.
Dansăm noi câteva momente ca 2 persoane normale, după care, nici nu îmi amintesc cum, dar am ajuns să ne mozolim.
Are un stil aparte de a face asta, stil care pe mine observ că mă omoară (în sensul bun); mă face să mă simt atât de bine când stă cu fruntea lipită de a mea, parcă nimic din jur nu mai contează, e un sentiment atât de plăcut, parcă avem toată lumea când suntem împreună. Nu știu cum să explic, dar parcă muzica s.a dat mai încet, iar toată lumea din jur pare atât de activă, iar noi atât de lenți, ca și cum noi nu am mai face parte din aceeași lume cu ei.
După ce stăm ceva timp cu frunțile lipite, uitându-ne în ochii celuilalt, își apropie nasul de al meu, doar pentru câteva secunde, după care facem acest lucru deodată, iar apoi începem să ne mozolim.
E atât de...nu știu...de diferit băiatul ăsta. Până acum câteva zile era un simplu băiat de la liceul meu, pe care l-am văzut doar de 2 sau de 3 ori, stând singur și fumând, cu gândurile lui, atât de antisocial și frumos în același timp. Nu îmi imaginam că pot în doar cateva minute să îl am. Nu îmi imaginam nici măcar că îmi doresc să îl am, mai ales în sensul ăsta.
Până acum câteva minute era doar un "necunoscut" , iar acum am ajuns să facem asta, fără nici un motiv, fără nici măcar să ne cunoaștem. Pare atât de dubioasă faza asta, dar nu mă interesează. În seara asta merg pe principiul că ce se întâmplă în seara asta aici, rămâne aici. Trebuie doar să mă distrez. Exact asta am și făcut.

Se apropie de urechea mea lent, după care îmi spune :
- Hai până la bar cu mine! mă prinde de mână și mă las condusă de el.
Are o voce atât de adorabilă, iar el...el e ceva diferit față de alți băieți pe care i-am întâlnit. Are o frumusețe aparte, nu ai cum să îl confunzi cu oricare alt băiat.
Ajungem la bar și ia 2 shoturi, pentru noi doi, pe care, după cum mă și așteptam, le plătește el.
După scurt timp, vrea să mergem până la non-stopul de mai jos să își ia țigări, accept deoarece e o ocazie în plus să mai vorbim în liniște.

doar un simplu party?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum