doar un simplu party?

38.

11 martie, ora 16:00

Îmi povestește Damian de o oarecare petrecere privată unde suntem chemați și susține că nu putem rata ocazia asta. Spune că sunt persoane aproximativ de vârsta noastră și că putem chema maxim încă 3 persoane. E ceva petrecere făcută în cinstea fiului unui prieten bun de-al lui Ștefan, de aceea ar fi bine ca noi doi să mergem, chiar dacă nu mai chemăm pe nimeni.
După multe rugăminți, reușesc să îl conving să îl sune pe Scott să-l invite, iar eu să o chem pe Kaila. Amândoi acceptă invitația, entuziasmați de cele încă câteva ore rămase până la faptă.

Mă îmbrac într-o fustă cu talie înaltă, neagră, care mai sus de genunchi, cu o bandă elastică la talie și care se lărgește în jos, dând un efect superb în momentul în care te învârți; un body de dantelă, tot de culoare neagră; papuci înalți, tip ghete și deasupra un hanorac de-al lui Damian pe care tocmai l-am găsit la mine în dulap.
Ne întâlnim cu Kaila și Scott în fața blocului și pornim la drum cu mașina lui Ștefan.

Casa individului care dă petrecerea e luxoasă, uriașă și destul de frumos amenajată.
Totul decurge perfect, chiar și relația mea cu Damian pare atât de frumoasă, încât cine ne vede nici nu zice că ne-am certat vreodată. Certat pare mult spus, ne înțelegem atât de bine, încât pare că nici nu m-am supărat pe el nici măcar o singură dată.
- Ce bine vă stă împreună! spune proprietarul casei, trecând pe lângă noi. Probabil a vrut să nu pară genul ăla de persoană bogată și figurantă în același timp. Probabil vrea să dea impresia că în adâncul lui chiar e un om de treabă, nu ca restul oamenilor bogați, care și când merg au fața aia scârbită, pe care nu o suport. De multe ori, oamenii bogați au impresia că pot cuceri pe oricine. Eu cred că banii pot cuceri doar cei mai ieftini oameni.
- Mulțumim! spunem deodată.
Toți cunoaștem sau am auzit de petrecerile oamenilor bogați, unde se vorbește despre afaceri sau despre tot felul de activități din viitor pe care să le cumpere. Însă, petrecerea asta nu e așa, nu se vorbește despre afaceri, e făcută doar în cinstea fiului care a absolvit la o facultate foarte bună. În schimb, atmosfera aceea plictisitoare nu lipsește. Oamenii care stau și nu dansează, doar beau rafinături și mănâncă tot felul de chestii micuțe și al dracu de scumpe, au tot timpul paharul în mână și se plimbă lent cu el în mână. Treaba asta se întâmplă la această petrecere. Muzica plictisitoare, lentă și care se aude destul de slab pe fundal - nu ca la partyurile la care sunt eu obișnuită, unde muzica de club răsună din toate boxele, mai că te surzește - nu lipsesc din această încăpere. Oamenii de aici parcă sunt plictisiți de viață, dar își păstrează în permanență zâmbetul pe față.
Aud cum cineva bate cu lingurița într-un pahar. Involuntar, mă întorc spre zgomot pentru a vedea de unde provine. E de la tipul în cinstea căruia se ține petrecerea. Vrea să țină un toast.
- Atenție puțin, vă rog. strigă el, asteptând ca toată lumea să se întoarcă și să-l privească.
- Vreau să vă prezint pe noua mea iubită, și poate viitoarea mea soție. zâmbește el foarte larg, făcând un scurt semn din cap pentru a o chema pe iubita lui lângă el. Aplaudăm toți. Eu și Damian ne oprim sincron din aplauze când o vedem pe Selen în persoană, lângă tipul acela, care în acest moment o pupă pe frunte. Șocat, Damian scapă paharul de vin pe jos, distrăgând atenția tuturor.
- Ai țintit foarte bine, Selen. Nu te credeam în stare de așa ceva. țipă Damian înainte de a ieși pe ușa principală. Eu și Scott suntem primii care mergem în urma lui, urmați și de Kaila care habar nu are ce se întâmplă în momentul de față.
Damian își aprinde nervos o țigară și nu spune nimic o perioadă de timp.
- Mai străin decât omul pe care l-ai iubit odată, nu poate fi nimeni. spune Damian după plecarea Kailei și a lui Scott.
- Parcă spuneai că nu ai iubit-o pe Selen. aproape că șoptesc.
- Nu am spus niciodată asta. Tu ți-ai imaginat asta. Mai ciudat sau nu, dar chiar am iubit-o în felul meu. se încruntă la mine.
- Dar în fine. Hai să nu ne certăm. adaugă la scurt timp și își stinge țigara.
- Nu vreau certuri. Nu vreau conversații în contradictoriu. Nu vreau replici aruncate aiurea. Nu vreau nimic altceva decât liniște.
- Uneori e bine să lași lucrurile să fie distruse. Să capate totul un final și în sfârșit să poți construi un nou început. Și mă bucur că te-am cunoscut și am clădit o relație frumoasă în sensul ei. spune în timp ce se îndreaptă spre mașină.
- Vi? se oprește brusc și mă întreabă, când observă că nu mă mișc din locul respectiv.
- Da. spun sec.
- Aseară am visat că cineva mă iubește. Jur că nu mai voiam să mă trezesc. adaug după multe minute în care doar muzica de la radio se auzea pe fundal.
- Dar cine a spus că nu te iubește? ia o curbă într-o viteză foarte mare, încât aproape că ne rostogolim cu mașina.
- Uneori îmi dai impresia că nu ai trecut peste iubirea de Selen. Alteori am impresia că te-ai combinat cu mine doar ca să-i faci în ciudă ei sau lui Amy.
- Știi bine că nu-i adevărat!
- Da, dar uneori nu știu ce să mai cred. Am nevoie de atenție, iar în ultima perioadă nu-mi oferi deloc.
- Știi bine că încerc să mă schimb.
- Bine că scuze găsim. Dar rezultate când? mă cobor nervoasă din mașină și urc ca fulgerul în casă.