doar un simplu party?

12.

22 decembrie, ora 9:00

Încerc să descopăr unde mă aflu. Îl văd pe Damian dormind pe un scăunel lângă patul meu. Sunt internată la spital? Dar de ce? Nu-mi amintesc absolut nimic din ce s-a întâmplat, sau de ce mă aflu aici, tot ce reușesc să-mi amintesc e că eram la party, iar Damian încerca să mă combine, atât. Poate cineva să îmi explice de ce am piciorul stâng în ghips?
Se trezește și Damian, explicându-mi cele întâmplate. Mașina aceea mă putea lovi și mai grav, dar din fericire am doar o fractură care poate trece în câteva săptămâni.
- Cum adică câteva săptămâni? Mai sunt 3 zile și e Crăciunul... spun eu panicată.
- În caz că te ține internată până atunci, am să-mi petrec anul acesta Crăciunul alături de tine, aici.
- M-ai salvat fiindcă sunt interesantă? încerc să zâmbesc.
- Și la fel de enervantă, dar, da. oftează, apoi zâmbește larg.

[.....]

Am ajuns acasă în prima zi de Crăciun. A trebuit să mă rog de doctor să îmi dea drumul în fașe acasă, promițându-mi că am grijă, timp de două zile la rând.
În tot acest timp, Damian chiar a avut grijă de mine. Cu toată încăpățânare mea, am lăsat amândoi orgoliul deoparte și m-a ajutat mult. Îi datorez multe pentru asta.

Cu toate astea, l-am mai testat din când în când să văd dacă se îndepărtează de mine, dar n-a făcut-o. Și îi ziceam că nu are sens, că nu am vrut să se ajungă aici și că nu mai are vreun rost. Zâmbea și-mi spunea că nu știe despre ce vorbesc.