doar un simplu party?

15.

4 ianuarie, ora 7:20

- Bună dimineața. spune el când observă că m-am trezit.
- Neața. spun încă somnoroasă.
- Ai planuri azi?
- Nu. De ce? îmi pun capul pe umărul lui.
- Vrei să vi cu mine pe pajiștea de lângă pădure? Știu un loc superb acolo. Mă întâlnesc cu cei din skate acolo de câte ori avem ocazia, pentru a discuta și pentru a petrece timp împreună, nu doar rupându-ne picioarele. râde scurt.
- Ha-ha, ce amuzant ești! zic sarcastică cu o expresie răutăcioasă.
- Aștept răspunsul.
- Poate. mă întorc pe partea cealaltă.
- Cum adică poate? încearcă să mă gâdile, dar se oprește când vede că nu reușește.
- Tu chiar nu te gâdili?
- Ba da, dar nu pe burtă și nici la gât.
- Dar unde? zâmbește pervers.
- Nu-ți spun.
Singurul loc în care mă gâdil e în tălpi, dar a descoperit după puțin timp, și nu a ezitat momentul să mă gâdile.

[.....]

Ajungem la pajiștea respectivă. E mai frumos decât mă așteptam, sincer. E o priveliște uimitoare, nu e populat deloc de oameni, liniște, aer curat și e exact ce aveam nevoie.
La câțiva metri distanță văd încă 2 băieți și 3 fete care stau pe jos, sunt câteva din persoanele pe care le-am cunoscut ieri.
- Îți place ce vezi? mă întreabă Damian înainte de a ajunge la persoanele respective.
- Ador locul ăsta! îmi las zâmbetul să iasă la iveală.
- Îmi era dor de o ieșire de genul în aer liber, mulțumesc. adaug și îl pup pe obraz.
Întorc privirea în cealaltă parte pentru a admira peisajul, dar simt cum zâmbește larg.
- Haideți odată bătrâneilor. strigă tipii de acolo.
- Suntem niște bătrânei adorabili. spune el aproape în șoaptă, zâmbind în continuare.
- Tu poți fi ce vrei, dar eu sunt o marmotă adorabilă.
Râde el încet, dar adorabil.